Site Overlay

credit foto: Mircea Struțeanu

Avanpremiera cu care începe primăvara: Fată, femeie, alta de Bernardine Evaristo - Alina Purcaru


Știu că mai multă lume a așteptat traducerea romanului Girl, Woman, Other de Bernardine Evaristo, care în 2019 și-a adjudecat Bookerul (împărțit cu Testamentele de Margaret Atwood) și, care, între timp a ajuns o carte-reper – un roman efervescent, care vorbește despre relații, istorii tumultoase, etnie, gen, identitate și alegeri împotriva curentului. Acesta fiind contextul, am zis imediat da la o avanpremieră atât de așteptată, în timp ce publicarea se pregătește la Editura Corint. Traducerea este semnată de Adina Ihora. Lectură frumoasă!

Amma își suplimenta veniturile lucrând la un burger bar din Piccadilly Circus
unde vindea hamburgeri ca din carton reciclat, acoperiți cu ceapă rehidratată și brânză cauciucată
pe care îi mânca şi ea gratuit în pauzele de lucru – ceea ce a făcut să-i apară nişte pete pe piele
costumul din nailon portocaliu și pălăria pe care le purta însemna că toți clienții o vedeau ca pe o servitoare în uniformă gata să răspundă solicitărilor lor
și nu-i vedeau personalitatea minunată, artistică, extrem de individualistă și rebelă
le strecura fără să le ia niciun ban plăcinte crocante umplute cu bucăți de zahăr și aromă de măr băieților fugiţi de acasă care se prostituau şi cu care se împrietenise, care îşi desfăşurau activitatea prin preajma staţiei de metrou,
fără ca ea să aibă nici cea mai vagă idee că în anii care vor urma avea să participe la înmormântarea lor
ei nu-și dădeau seama că sexul neprotejat însemna un dans cu moartea
nimeni nu-şi dădea seama

casa ei era o fabrică abandonată din Deptford cu pereți de beton, un tavan care se năruia și o adunătură de șobolani care învingea toate încercările de a fi exterminată
mai târziu a locuit ilegal într-o serie de barăci tot atât de sordide, până când și-a dat seama că locuia în cel mai căutat spaţiu ocupat ilegal din toată Londra, un fost bloc de birouri de dimensiuni sovietice din spatele staţiei King’s Cross
a avut șansa să fie printre primele care auziseră de el înainte ca acesta să se ocupe în întregime
și a rămas acasă când executorii judecătorești au postat un excavator hidraulic la intrarea principală
ceea ce a declanșat contramăsuri violente și pedepse cu închisoarea pentru muzicienii hard rock care au fost de părere că un executor judecătoresc merita o bătaie zdravănă
au numit-o bătălia de la King’s Cross
clădirea a devenit ulterior cunoscută drept Republica Freedomia
au avut și noroc, pentru că proprietarul clădirii, un anume Jack Staniforth, care trăia fără să plătească impozite în Monte Carlo, îndestulat de profiturile afacerii sale de familie cu tacâmuri Sheffield, s-a dovedit înţelegător faţă de cauza lor când a aflat despre aceasta de la compania sa de proprietăți imobiliare
el însuși luptase în Brigada Internațională în Războiul Civil din Spania
iar o investiție proastă într-o clădire dintr-unul din cele mai rău famate cartiere londoneze era un detaliu nesemnificativ pentru conturile sale
dacă aveau grijă de locul acela, le-a scris el
puteau să locuiască gratis acolo

ei au sistat consumul ilegal de energie electrică și au deschis un cont la London Electricity Board
la fel au procedat și cu gazul, alimentat până atunci de o monedă de cincizeci de pence blocată într-un contor
trebuiau să pună la cale un sistem de management și într-o sâmbătă dimineață s-au strâns în holul clădirii pentru a-l dezbate
marxiștii au cerut să înființeze un Comitet Central al Republicii Muncitorilor din Freedomia, ceea ce era un pic exagerat, gândise Amma, văzând că cei mai mulți dintre ei adoptaseră „o împotrivire de principiu împotriva lacheilor capitalismului” ca scuză pentru a nu munci
hipioţii au sugerat să formeze o comună și să împartă totul, însă erau atât de detaşaţi şi de relaxaţi, încât toată lumea vorbea peste ei
ecologiștii au vrut să interzică aerosolii, pungile de plastic și deodorantul, ceea ce i-a întors pe toți împotriva lor, chiar și pe punkişti, care nu erau chiar renumiţi pentru că miroseau a proaspăt
vegetarienii cereau abrogarea consumului de carne, veganii au vrut ca aceasta să se extindă şi la produsele lactate, adepţii macrobioticii au sugerat ca toată lumea să mănânce varză albă gătită la aburi la micul dejun
rastafarienii doreau legalizarea canabisului și ca o parcelă din terenul din spate să fie rezervată pentru adunările lor Nyabinghi
cei din Hari Krishna voiau ca toată lumea să li se alăture chiar în acea după-amiază şi să bată din tobe pe Oxford Street
punkiştii doreau permisiunea de a asculta muzică zgomotoasă și li s-a închis gura în mod corespunzător
băieții gay doreau ca legislaţia anti-gay să fie înscrisă în structura clădirii, la care toată lumea a întrebat: care structură?
feministele radicale doreau apartamente rezervate exclusiv femeilor, auto-administrate de o asociație
feministele radicale lesbiene doreau să aibă propriile apartamente, la distanţă de non-lesbienele feministe radicale, administrate tot de o asociație
feministele lesbiene radicale de culoare au vrut acelaşi lucru, dar cu condiția ca niciun alb, indiferent de gen, să nu fie admis în incinta lor
anarhiștii au părăsit adunarea pentru că orice formă de guvernare era o trădare a principiilor în care credeau ei

Amma a preferat să acţioneze singură și să se amestece cu alte persoane care nu încercau să-și impună voința asupra altora
în cele din urmă s-a format un simplu comitet de administrare prin rotaţie, cu o serie de reguli împotriva traficului de droguri, a hărțuirii sexuale și a votului în favoarea conservatorilor
parcela din spate a devenit un spațiu comun unde erau expuse sculpturi din deșeuri de metal
cadou din partea artiștilor

Pentru a afla mai mult despre această scriitoare care abia acum este tradusă la noi, deși e autoarea a opt cărți, m-am gândit să scotocesc și după ceva înregistrări. Las aici una dintre cele mai consistente. Enjoy!

Scroll Up