Știu că mai multă lume a așteptat traducerea romanului Girl, Woman, Other de Bernardine Evaristo, care în 2019 și-a adjudecat Bookerul (împărțit cu Testamentele de Margaret Atwood) și, care, între timp a ajuns o carte-reper

Cu altceva aș fi vrut să încep, dar tot foindu-mă să mă apuc de sinteză, m-am trezit făcând curat pe balcon. Nu am terminat, dar partea care se vede e așa de luminoasă și fără de sacoșele de la Mega pe jos, încât se clasează automat pe un loc fruntaș în siteză.

Ce face hîrciogul interior când dă gerul și nu-i mai vine să iasă din casă până când situația nu e sigură din nou? Își cumpără junk asiatic și materie primă pentru sushi, cărți de bucate, cărți de colorat, cărți polițiste și ...cărți.

Două zile cu soare și căldură au rupt puțin anotimpul și ne-au amețit ritmurile, ne-au grăbit un pic așteptările sezoniere. Au revenit hotărât ninsoarea cu gerul, remindere dintr-un anotimp cu multe cojoace, care încă nu se lasă dus.

Mult mai trebuie omul să se împingă singur cu roaba, uneori, și încă și mai mult îi trebuie până să înțeleagă că e cazul să se oprească, atunci când dă cu capu-n zid.

Toate semnele de săptămâna asta au arătat clar că vremea volumelor subțirele a trecut, (exceptînd, desigur, poezia) și că au apărut niște regine masive, cu pretenții potrivit rangului, plus ducese imperative, care dau tonul la lectură în 2021.

Pentru o traversare lină, am înțeles că am nevoie de obiceiuri și obiecte cunoscute, de retragere cu tabieturile verficate și de câte ceva care să dea și celei mai banale zile un lustru al ei.

Încerc, tot încerc să-mi spun că am avut vacanță și că ar trebui să fie de ajuns, dar degeaba.

Mi se pare mai dificil să adun sinteza veselă în perioada asta, nu pentru că nu ar fi prea multe de strâns în ea, ci pentru că ne aflăm în mijlocul unei perioade în care toată lumea se agită, își pierde atenția  și în care presiunea de a cumpăra, de a oferi ceva sau de a intra în atmosferă poate fi sufocantă.

Nu mi-am făcut unghiile de la picioare, deși gestul ar merita o memă însoțitoare pentru un flash mob anti-retrograzi, dar am băgat niște dinozauri la cuptor, rostind în minte vrăji de eradicare a tuturor criptofascismelor și discriminărilor.

Uneori, perfecțiune înseamnă pâine cu dulceață, de dimineață  și o poveste, cu cafea lângă. Alteori, măceșe peste care a căzut prima zăpadă. Sau un turn de cărți pentru copii pe care să le răspândești în pat.

Acest cine știe ce-o mai fi a devenit un baubau persuasiv destul de eficient, dar eu mi-am propus să-l neutralizez. Iar o modalitate bună de a te sustrage, în general, e să schimbi traiectoria prestabilită.

Ce aduce entuzism și așterne lumină, măcar în pete, chiar și peste zile mohorâte? Uneori, prostiile prostioarele. O să povestesc despre câteva verificate zilele astea

De puține ori se întâmplă să plouă, pur și simplu, cu bună-dispoziție și confort în care să înoți. Așa, din senin și fără să faci nimic. În general, e o chestiune de intenție și de atenție, pe lângă noroc. În general, momentele bune se construiesc, iar atunci când e mai ușor, cu siguranță sunt și alți oameni implicați.

Cititul nu contabilizează cele mai multe puncte, ca sursă de bucurie și relaxare. Fie pentru că e sursă de altceva (frământări, overthinking, îngrijorare, indignare, anxietate chiar) fie că nu mai are loc în program.

Senzația de desprindere cu telecomanda în mână, junkul vegan și ușurarea de după ce am tăiat de pe listă treburi în cele din urmă rezolvate au fost printre cele mai satisfăcătoare îndeletniciri de săptămâna asta.

Am spus, la un moment dat, că s-au strâns ceva noutăți la mine în bibliotecă și că aș vrea să le scot din teanc și să povestesc despre câteva, măcar despre cele care mă atrag mai tare.

Aglomerată săptămână, mult prea înghesuite toate pentru gustul meu comod, dar cu citit mult și finaluri satisfăcătoare.

Nu e nicio sinteza veselă astăzi. E un moment cu tristețe on the rocks  și regret.

Nu știu să fi făcut nimic special, dar așa se întâmplă uneori, primești cadouri din senin și cel mai potrivit e, vorba unor ladies and gentlemen, să le accepți gracefully și să te bucuri de întâmplare. Nu știu cât de gracefully le-am acceptat, dar de bucurat, m-am bucurat, fără îndoială.

Bine ai venit în America! a fost, pentru mine, fereastra către lumea interioară a unei scriitoare pe care de acum în colo, o voi urmări cu admirație.

Scriu sinteza veselă cu un frig care-mi îngheață degetele, undeva la munte, într-o zi în care pare că va ploua în continuu, înfășurată bine în pături și în cel mai mare, vechi și călduros pulovăr.

Am căutat și am apreciat de fiecare dată în literatură porțiunea aia pulsatilă, deschisă și fragilă, care, pentru că se recunoaște și se acceptă așa, face loc și pentru sensibilitatea și emoțiile celei/celui care citește.  Am căutat voci care să poată descrie credibil sensibilități diferite. Nuanțat și cu înțelegere.

Zi după zi am plănuit câte un text, mi-am imaginat combinații și liste cu idei. Chiar versuri întregi mi-am imaginat, combinații luxuriante mi-am dorit. Dar de când a început școala și alarma a sunat neîndurătoare la 6.30 a.m, mi-am dorit în primul și non-negociabil rând, somn.

Săptămâna asta, închei mai repejor sinteza veselă. Va fi, așadar, o sinteză fără weekend, pentru că în weekend mă așteaptă alte drumuri, cu niște cărți,  lecturi, cu niște poeți de care-mi place mult și cu un oraș nou, pentru mine, Timișoara, pe care nu vreau să-l neglijez pentru niciun motiv.

Uneori sunt doar drumuri, și mai puțin cărți. Mai mult intenții legate de lecturi, scris și promisiuni viitoare, și mai puțină așezare. Săptămâna asta  așa s-a aranjat: cu recitiri, revizitări, drumuri după cărți și adăstat pe lângă cele cunoscute.

Pare neverosimil, aproape, să scriu că prima săptămână din septembrie se apropie de sfârșit, pare neverosimil că vara s-a scurs ca și cum am fi sorbit-o cu paiul dintr-un pahar de Hugo, pare, și cu toate astea, e real, iar gustul nu e rău deloc.

Mă entuziasmează să văd cititori ridicând turnuri de cărți în așteptarea lecturii și uneori maratoanele de citit pe care le fac booktuberii au ceva molipsitor. Cu toate astea, de fiecare dată când intru în vria cititului-viteză, un spiriduș neînduplecat în lentoarea lui îmi spune să-mi reconfigurez opțiunile, pentru că, știi tu, și pentru el, și pentru mine, lectura a înseamnat mereu altceva.

La finalul fiecărei săptămâni, mi-am propus să adun cele mai simpatice întâmplări sau (micro)descoperiri, pe care să le și împărtășesc.  Îmi face mie bine acest bilanț cu bunătăți și m-am gândit că o porție de optimism, înainte de începerea unei noi săptămâni, nu are cum să strice nimănui.

Trei traduceri mari și late mi-au umplut vacanța de vară cu acel gust inconfundabil al unor lecturi după pofta inimii.

Nu cred că sunt singura atrasă de titluri noi, în perioada asta, cu atâtea blocaje și incertitudine. Orice apare nou, orice reușește să capete viață și formă e ca un mic triumf, ca un boboc de optimis, pardon my French. Am citit amestecat, în funcție și de stări, și de nevoi profesionale, dar mi s-a părut că o listă a noutăților verificate și citite ar aduce un pic de prospețime și pentru mine, și pentru voi, în aceste zile pline de lentori și așteptări.