Totul s-a dat peste cap săptămâna asta. Au fost momente de învârtit în gol, fără stare și fără nicio idee de ce-ar fi de făcut. Și apoi, în același continuum de anxietăți, au apărut ochiuri de liniștire și calm.

Uneori, un moment, un singur moment te rupe atât de mult de ritmul tău, te descentrează așa de zdravăn, că dacă te uiți înapoi la cum erai și ce făceai cu câteva zile în urmă, pare că tragi cu ochiul la calmul și la bucuriile cuiva străin.

Știu că mai multă lume a așteptat traducerea romanului Girl, Woman, Other de Bernardine Evaristo, care în 2019 și-a adjudecat Bookerul (împărțit cu Testamentele de Margaret Atwood) și, care, între timp a ajuns o carte-reper

Cu altceva aș fi vrut să încep, dar tot foindu-mă să mă apuc de sinteză, m-am trezit făcând curat pe balcon. Nu am terminat, dar partea care se vede e așa de luminoasă și fără de sacoșele de la Mega pe jos, încât se clasează automat pe un loc fruntaș în siteză.

Ce face hîrciogul interior când dă gerul și nu-i mai vine să iasă din casă până când situația nu e sigură din nou? Își cumpără junk asiatic și materie primă pentru sushi, cărți de bucate, cărți de colorat, cărți polițiste și …cărți.

Două zile cu soare și căldură au rupt puțin anotimpul și ne-au amețit ritmurile, ne-au grăbit un pic așteptările sezoniere. Au revenit hotărât ninsoarea cu gerul, remindere dintr-un anotimp cu multe cojoace, care încă nu se lasă dus.

Mult mai trebuie omul să se împingă singur cu roaba, uneori, și încă și mai mult îi trebuie până să înțeleagă că e cazul să se oprească, atunci când dă cu capu-n zid.

Toate semnele de săptămâna asta au arătat clar că vremea volumelor subțirele a trecut, (exceptînd, desigur, poezia) și că au apărut niște regine masive, cu pretenții potrivit rangului, plus ducese imperative, care dau tonul la lectură în 2021.

Pentru o traversare lină, am înțeles că am nevoie de obiceiuri și obiecte cunoscute, de retragere cu tabieturile verficate și de câte ceva care să dea și celei mai banale zile un lustru al ei.

Încerc, tot încerc să-mi spun că am avut vacanță și că ar trebui să fie de ajuns, dar degeaba.